Modul 04 — Pointeri · Clasa a X-a Fable

Memoria RAM și „buletinul" unei variabile

RAM-ul e un șir uriaș de octeți numerotați: octetul 0, 1, 2, … La 1 GB de RAM, ultimul octet are numărul 2³⁰ − 1 = 1.073.741.823. Numărul unui octet = adresa lui.

Orice variabilă se caracterizează prin 4 lucruri

🪪 buletin de identitate — variabilă

numex

tip de dateunsigned int → 4 octeți

adresă de memorie0x61FE1C = 6.422.044

valoarea (acum)1234

Detaliu fin: tipul stabilește câți octeți ocupă variabila (deci și valorile minime/maxime — clasa a IX-a!), iar adresa este adresa primului octet din zona alocată. x „locuiește" la 0x61FE1C și ocupă 4 octeți consecutivi.

Adresele se scriu în baza 16

Cifrele: 0–9, apoi A=10, B=11, C=12, D=13, E=14, F=15. Regulile de conversie le știi din clasa a IX-a — doar baza s-a schimbat!

🔁 Convertor 10 → 16, pas cu pas — exemplul din lecție: 4.012.022

n =

Verificarea inversă (suma puterilor lui 16): 3D37F6₍₁₆₎ = 6·16⁰ + F·16¹ + 7·16² + 3·16³ + D·16⁴ + 3·16⁵ = 6 + 240 + 1792 + 12288 + 851968 + 3145728 = 4.012.022 ✓ În C++, adresele afișate încep cu prefixul 0x — de ex. 0x61FE1C.

Pointerul și operatorii lui: & și *

Declarare: int *px; — px poate memora adresa unei variabile de tip int. &x = adresa lui x (referențiere). *px = valoarea de la adresa din px (dereferențiere).

🧲 Simulator: accesare directă vs indirectă — exemplul din lecție

0x61FE1C

int x

px ⟶ ține adresa lui x

0x61FE10

int *px

Momentul-cheie al lecției: la pasul *px = 67890; valoarea lui x se schimbă printr-o instrucțiune în care numele x nu apare deloc! Asta e accesarea indirectă — și exact așa funcționează parametrii prin referință de la subprograme (clasa a IX-a).

Dezvăluirea: vectorul E un pointer

La int v[5], calculatorul rezervă 5 zone consecutive de câte 4 octeți. Te-ai întrebat vreodată ce afișează cout << v; ?

🧬 Memoria vectorului — adrese reale, consecutive

i =

apasă „cout << v" — răspunsul te va surprinde 👆

Concluzia care schimbă tot: v = adresa de început → v + i = adresa elementului i (sare i × 4 octeți) → *(v + i) este EXACT v[i]. Parantezele drepte sunt doar un „machiaj" peste aritmetica de pointeri!

De ce contează pentru șiruri (Modulul 05)

1char s[] = "abcdefgh";

2cout << s; // tot șirul — cout știe să afișeze char* până la '\0'

3cout << s + 2; // "cdefgh" — șirul care ÎNCEPE la poziția 2!

4strcpy(s + 2, s + 4); // copiez peste poziția 2 ce începe la 4

Acum are sens: funcțiile cstring primesc pointeri, strchr/strstr returnează pointeri (adică sufixe), iar „foarfeca" strcpy(s+i, s+j) e doar copiere între două adrese. Ești pregătit pentru șiruri!

Fișa de sinteză

Pointerii, pe scurt.

Variabila are: nume, tip (câți octeți), adresă (primul octet) și valoare.

Adresele se scriu în baza 16 (cifre 0–9, A–F), cu prefixul 0x — conversia o știi din clasa a IX-a (bazele de numerație).

Declarare: int *px; — px memorează adresa unei variabile de tip int.

&x = adresa lui x · *px = valoarea de la adresa din px. Referențiere / dereferențiere.

Accesare indirectă: *px = 67890; schimbă x fără să-i pomenești numele — baza parametrilor prin referință (clasa a IX-a).

Vectorul e pointer: v = adresa de început, v+i = adresa elementului i, *(v+i) ≡ v[i].

Exercițiile din lecție (construirea vectorului în memorie, modificarea variabilelor prin pointeri) le facem la tablă — iar tot ce urmează în Modulul 05 se sprijină pe pagina asta.

Fiecare variabilă are o adresă